Planul psihic suportă la vârsta adolescenţei prefaceri profunde. Este vorba de acele transformări care vor conduce treptat la cristalizarea şi stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului. Deşi traseele pe care evoluează acest proces sunt sinuoase, complicate, presărate cu numeroase bariere şi dificultăţi, deşi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai năvalnic, cu devansări spectaculoase, dar şi cu întârzieri descurajante, la sfârşitul acestui proces ne vom afla în faţa prezenţei unor structuri psihice bine închegate şi cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntări dintre comportamentele împreunate de atitudinile copilăreşti şi cele solicitate de noile cadre sociale în care acţionează adolescentului şi cărora el trebuie să le facă faţă, dintre aspiraţiile sale măreţe şi posibilităţile încă limitate de care dispune pentru traducerea lor în fapt, din ceea ce doreşte societatea de la el şi ceea ce dă el sau poate
Adolescenţii trăiesc soluţii încărcate de o arzătoare creaţie şi sete de originalitate, reacţionând impulsiv, neaşteptat şi chiar complex în situaţii mai mult sau mai puţin banale, tipice, sau situaţii de viaţă deosebite; ei încearcă să-şi exprime „eu-l” prin conduite şi stiluri de a se îmbrăca cât mai diferite de celelalte, fiecare având un model pe care-l urmează şi totodată un ego cât mai personalizat şi original încercând să iasă în evidenţa şi să fie clar „delimitat” de ceilalţi de aceeaşi vârstă. O criză de originalitate la un adolescent înseamnă şi o criză de dezvoltare datorită faptului că toate crizele provoacă schimbări, reacţii psihice complexe, provocând toate resursele psihice, mai activ sau mai puţin activ, în funcţie de persoana şi situaţie. În general la adolescenţi vorbim de crize ale Sinelui, din cele situaţionale, crize de conştiinţă, de nervi, sau cele legate de stres şi de emoţii, care abia îşi fac apariţia în existenţa adolescentului. Criza de originalitate